Definiţia Poetului

Poetul, e-un nebun . . .
Când ochii deschide, iubeşte
Când ochii închide, pătimeşte
Când păşeşte, se îndrăgosteşte
Când vorbeşte, inima sa, e-un
Vulcan ce erupe.

Nelinişte veşnic va avea
Pentru muza ce-i naşte poezia
Pentru a sa iubită muritoare
Va compune poezii nemuritoare

Din dragoste, acesta compune.

Dragostea este Dumnezeu;
Care şi El compune.

Poetul este deci
Un semizeu,
Al iubirii.

Şi mi-e dor astăzi . . .

. . . de ceea ce, până
Mai ieri, trecutul era prezent.

Ieri era mâine, mâine este astăzi,
Şi astăzi va deveni ieri.

Şi mi-e dor de mama mamei mele,
Şi mi-e dor de tatăl tatălui meu,
Şi mi-e dor de tatăl mamei mele,
Şi mi-e dor de mama tatălui meu,
Şi mi-e dor, de bunicii mei.

Şi mi-e dor de istoria
Ce până mai ieri
Era, prezent.

Poem: Morţii Mele!

Moartea,
Nu-ţi ia totul!
Îţi lasă un chin.
Îţi lasă: Amintirea.

Cataclism,
Deasupra ruinelor
Năvălesc întrebările
Nedumerite, chinuite,
Fără conştiinţă.

Suferinde tragedii
Ursesc în umbră.
O crimă lăuntrică,
Sufăr, de-o boală
De inimă.

Lumina unui fulger
Întrezăreşte-mi: Judecata,
Sensibil pesimistă, mi-e gândirea
Căci ştiu că-mi merit pedeapsa
Oricare ar fi ea!

Moarte,
Să mai mor!
Să nu mai sufăr
Nici-un zbucium
Nici-un dor,
Inutil.
.......
Rogu-vă,
Pe mine, uitaţi-mă!

Tokolyi Mihai - De ma vei ...

De mă vei privi azi să ştii
Că nu mai sunt cel de ieri
Dar nici cel de mâine
Dar tu, mai eşti?

De mă vei iubi azi
Să mă iubeşti, mai mult
Ca ieri şi mai puţin ca mâine

De mă vei uita, să-ţi doreşti
Să-ţi readuci aminte de mine;
Nu-ţi cer să reînvii trecutul
Ci să întăreşti, să clădeşti viitorul
De, mai avem un viitor?

De mă vei ucide
Cu ale tale vorbe rele
Eu nu te voi blestema
Să te blesteme floarea
Ce creşte pe mormântul meu
Rudă, cu cea de pe mormântul tău.