Definiţia Poetului

Poetul, e-un nebun . . .
Când ochii deschide, iubeşte
Când ochii închide, pătimeşte
Când păşeşte, se îndrăgosteşte
Când vorbeşte, inima sa, e-un
Vulcan ce erupe.

Nelinişte veşnic va avea
Pentru muza ce-i naşte poezia
Pentru a sa iubită muritoare
Va compune poezii nemuritoare

Din dragoste, acesta compune.

Dragostea este Dumnezeu;
Care şi El compune.

Poetul este deci
Un semizeu,
Al iubirii.

Şi mi-e dor astăzi . . .

. . . de ceea ce, până
Mai ieri, trecutul era prezent.

Ieri era mâine, mâine este astăzi,
Şi astăzi va deveni ieri.

Şi mi-e dor de mama mamei mele,
Şi mi-e dor de tatăl tatălui meu,
Şi mi-e dor de tatăl mamei mele,
Şi mi-e dor de mama tatălui meu,
Şi mi-e dor, de bunicii mei.

Şi mi-e dor de istoria
Ce până mai ieri
Era, prezent.

Poem: Morţii Mele!

Moartea,
Nu-ţi ia totul!
Îţi lasă un chin.
Îţi lasă: Amintirea.

Cataclism,
Deasupra ruinelor
Năvălesc întrebările
Nedumerite, chinuite,
Fără conştiinţă.

Suferinde tragedii
Ursesc în umbră.
O crimă lăuntrică,
Sufăr, de-o boală
De inimă.

Lumina unui fulger
Întrezăreşte-mi: Judecata,
Sensibil pesimistă, mi-e gândirea
Căci ştiu că-mi merit pedeapsa
Oricare ar fi ea!

Moarte,
Să mai mor!
Să nu mai sufăr
Nici-un zbucium
Nici-un dor,
Inutil.
.......
Rogu-vă,
Pe mine, uitaţi-mă!